Analiza tranzactionala a fost elaborata de Eric Berne (1910-1970), in Statele Unite ( anii ‘50 ). Psiholog, format in psihanaliza dorea a face psihologia accesibila unui public larg.

Analiza tranzactionala trebuie privita mai mult ca un dialog, un dialog interior care are loc de fiecare data cand o persoana ia o decizie ( in doar o fractiune de secunda!! 200 de puncte pentru creier!! ). Ca in orice dialog, trebuie sa existe interlocutori. Asa ca ego-ul (eul) poate sa intre in trei stari principale :

Starea Adultul – Partea logica si in contact cu realitatea a eu-lui ( Pune intrebari de forma “Nu am baut cam mult bere?”, “Am destule date pentru o decizie?”. Incearca sa aduca cat mai multe date noi conversatiei “Oare eu chiar sunt indragostita de Ghita?” ) .

[ INFO ] In cazul unor afectiuni ca Paranoia sau Schizofrenia, Adultul e devine contaminat si pune intrebari in favoarea unei alte instante. Ex: “Nu e asa ca nu fac nimic cum trebuie?” ( favoritizeaza parintele critic )

Starea Parinte – Sunt doi parinti formati in copilarie. Parintele critic si parintele protectiv.

• Parintele critic : Critica in permanenta restul instantelor. E partea de caracter care nu e multumita de tine. ( ex: “Nu esti tu atata de destept!”, “De parca ai fi facut vre-o data ceva bine!” ) .
• Parintele protectiv : Protejeaza personalitatea, este extrem de grijului si nu ii plac riscurile. ( ex: “Da nu cumva ma va ranii?”, “Poate nu ar trebuii sa te arunci de pe bloc, te poti lovi!”, “Daca ma saruta data viitoare?” )

Starea Copil – Sunt 3 copii, desii sunt sigur ca vor fi mai multi in cativa ani ( psihologii par sa creasca numarul lor cu fiecare lucrare despre AT )

• Copilul Adaptat : Urmeza regulile,  e de bun simt ( mai putin dezvoltat la manelisti ) . Este partea tocilara din fiecare. Desii pare timid prin definitie, el nu ezita sa se impuna in fata celorlalte instante. Este de obicei in conflict cu copilul rebel. ( ex: “Dar mama ce mi-a spus despre asta?”, “Nu se pune problema sa merg dezbracat la servici, ce ar zice colegii?” ).
• Copilul Rebel : E opusul copilului adaptat. I se falfaie de reguli si incerca tot timpul sa faca ce ii place. E partea rebela care vrea in permanenta sa se distreze. Are o mare putere de decizie printre instante. ( ex: “Nu termin tema la fizica, nu am chef!!”, “Da-te dracu de tocilar! Let’s party!!” ).
• Copilul Spontan : E complet dus cu capul. E retardatul din noi toti. Vrea sa incerce lucruri noi, e spontan, e creativ si foarte dezvoltat la   desenatori, graficieni, muzicieni, s.a.m.d .  ( ex: “Wow, suna bine, vreau!!”, “Adica sa cad 100 de metrii legat de o sfoara… Cum s-o simtii? Hai s-o facem!” , “Ai obosit?? Eu mai vreau o data!!”).